Sâmbătă, 25 martie, Elena Ceauşescu a început primirile la ora 8:50. Primul chemat a fost Constantin Manea, înalt birocrat în ierarhia Cabinetelor 1 şi 2.
O lungă întrevedere a avut apoi cu Emil Bobu (9:15-9:50). Putea fi o continuare a şedinţei pe probleme de cadre începută ieri la 17:10 şi încheiată atât de târziu că nici măcar nu i-a mai fost menţionat sfârşitul în agendă.
Fusese o săptămână grea cu cele două zile de vizită la Deva, Hunedoara şi în Valea Jiului. Oamenii de pe traseu observaseră bătrâneţea, slăbiciunea şi paloarea "Tovarăşilor." O undă de speranţă electrizase secret bordura vie din marginea drumului. Dar ei, Ceauşeştii ce-şi spuseseră, oare, după primirea şi întâlnirile cu detaşamentele de avangardă ale muncitorimii - minerii, siderurgiştii şi electricienii? "Mai mult şi mai bine" - ceruseră ca totdeauna activului de partid şi directorilor de întreprinderi locale. Mai mult, până unde? Mai bine, de unde? - gândeau ei exprimându-şi "înalta recunoştinţă pentru grija conducerii de partid." Ca de fiecare dată, după asemenea ieşiri, Elena Ceauşescu se întorsese cu idei noi în probleme de cadre.
Altă întâlnire a avut cu Constantin Mihulecea, preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (10:10-11:00). Discuţiile cu specialiştii energeticieni şi minieri din judeţul Hunedoara îngrădeau orice aşteptare de ameliorare a situaţiei pe baza rezervelor energetice convenţionale. Singura soluţie de rezolvare a deficitului îi părea lui Ceauşescu a fi presiunile pentru urgentarea finalizării Centralei atomo-electrice de la Cernavodă. Vor construi apoi, după modelul ei, o alta la Făgăraş, poate şi undeva prin Moldova.
Un anume I. Oprea a fost reţinut la Cabinetul 2 între 11:20-11:28. Dacă nu cumva a greşit funcţionarul ce-i ţinea agenda la zi, iniţiala prenumelui lui Gh
