Marie REDONNET

Candy Story

P.O.L., Paris, 1992, 138 p., 79 F

Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerata, prin romanele, nuvelele si piesele ei, prima autoare de literatura franceza „cu temperatura pozitiva“, dupa „inghetul“ deceniilor sase, sapte si opt, situata in prelungirea Noului Roman. Literatura ei nu pare sa vina din nici o traditie feminista de nicaieri – si ramine atipica atit pentru tot ceea ce va insemna literatura feminina a anilor 1990 (autofictiune sau autobiografism, trash, realism istoric, toate combinate, desigur, in diferite doze, plus o literatura pe care as numi-o dramatica, cu miza pe atragerea circumstantiala a cititorului).

Debuteaza in 1985 cu un volum straniu (poezie), la Editura P.O.L., un spatiu in care se desfasoara postavangardisme underground, daca ar fi sa amintim doar cele doua celebre numere din Revue de Littérature générale (1995 si 1996), un loc deschis literaturii indiferent de gen (prin opozitie cu sora ei mai mare, Minuit, care refuza poezia). Volumul lui Marie Redonnet se numeste La mort &Cie, nu are paginile numerotate si contine tertete epice – cinci pe fiecare pagina – care combina ad inifinitum ipostazele a sapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spinzuratul, la care se adauga reprezentanti ai unor meserii/profesiuni generice (olarul, judecatorul etc.) si „apostolii“ (desemnati, scurt, „les apôtres“). Un aer funest insoteste fragmentele poematice ale volumului, iar ordinea lor, dupa cum sugereaza paginile nenumerotate, nu are nici o importanta. Important este, pentru Marie Redonnet, ca succesiunea tertetelor sa nu creeze o continuitate diegetica, dar, pe de alta parte, sa mentina o constanta topica si, mai ales, o transparenta referentiala prin intermediul carora cititorul sa fie convins ca a iesit din zodia autorefe