Abia daca mai exista vreo companie sau o ramura industriala care sa nu ceara ajutorul statului pentru a supravietui crizei economice. Dar salvarea companiilor neperformante are o consecinta negativa: impiedicarea iesirii rapide din recesiune, scrie ziarul austriac Die Presse, preluat de Agerpres.
Atunci cand Austria, in numele interesului comun, se pregateste sa sustina creditul pentru grupul editorial Oesterreich, cand landul Asutria Superioara isi asuma garantarea creantelor producatorului de motociclete KTM sau cand guvernul german se gandeste ca dupa Opel sa sara si in ajutorul lantului de distributie Quelle cu greu se poate trece cu vederea un lucru si anume cea mai mare pradare a vistieriei statului care a avut loc vreodata de catre asa-numita "economie privata".
Chiar si uniunea industriasilor, care de obicei se agata doar cu mare neplacere de "fusta" statului, cauta de cateva luni disperata sa obtina ajutor din banii publici, iar asta cu succes. "Tata" statul pune la dispozitie circa zece miliarde de euro pentru salvarea companiilor private, distributia banilor urmand un principiu banal: in timp ce micile companii incapabile de supravietuire umplu din ce in ce mai mult statisticile referitoare la falimente, politicienii mentin in viata marile concerne. Cu cat compania falimentara este mai mare cu atat sunt mai mari sansele de salvare din partea statului.
Folosirea mijloacelor publice este justificata prin nevoia de salvare a mii de locuri de munca, in acest fel fiind sprijinit si consumul privat si franat regresul economic, spun unii, mai ales din randul expertilor economici care vin cu argumente in numele justitiei sociale. Acest tip de politica a pietei este insa orice altceva, numai justa nu. Efectele secundare ale injectiilor financiare din partea statului sunt trecute cu vederea, desi numai infofensive nu sunt, potrivit Die P
