Actul I: Suvite blond-castanii
In noaptea de 9 spre 10 martie a anului 1950, cinci suflete dormeau sub stele si sub paza cainilor, la o stana din hotarul satului bistritean Halmasau, nu departe de locul numit, atat inainte, cat si dupa intamplarile pe care le vom istorisi in continuare, Valea Rea.
Stana era a familiei Cristurean si era data in grija lui Vasile, un copilandru de 15 ani; acolo se mai afla si sora cea mica a flacaului, Paraschiva, de 7 ani. Adormise invelita cu un laibar de lana, pe un prici al casei de barne din mijlocul saivanului. Vocile amestecate, aprinsa si sparta intre copilarie si maturitate a fratelui, molcome, barbatesti ale celorlalti trei prieteni, consateni ai sai, ajunsi la stana pe inserat si asezati la taina in jurul focului de afara, se auzeau din ce in ce mai departe, mai incet. Acestia trei, care haladuiau de mai multa vreme prin padurile din preajma Spermezeului, erau pe numele lor Ioan Pop, Valer Caenar si Simion Caenar (acestia din urma veri din frati).
Ajunsi la varsta incorporarii, ei primisera, in toamna anului 1949, ordinele de a se prezenta la Dej, pentru a "servi patria", Republica Populara Romana, si regimul "democratiei populare". Au decis toti trei sa se prezinte la Dej abia in primavara, din motive numai de ei stiute, iar de noi doar imaginate, fie sub forma acelor fete pe care ades le jucasera la hora, fie sub aceea a mintilor lor aprinse de zvonuri tot mai insistente care strabateau satele si orasele Romaniei si anuntau iminenta venire "a americanilor".
Raman doar presupunerile. Cert este ca ei, desi si-au petrecut iarna prin preajma caselor parintesti, de teama incorporarii fortate au stat tot mai des prin munte cu oile, ori in padure, la lemne. Nu de putine ori, isi petreceau noaptea la stana aflata in grija mai tanarului lor prieten Vasile Cristurean.
La fel de cert e si ca "
