Bacalaureatul lui Funeriu a dezvaluit ca nu toti romanii sint olimpici. Slaba calitate a scolii romanesti constituie unul dintre acele adevaruri ascunse multa vreme sub pres de guvernanti. Din aceeasi categorie mai pomenim: asistatii social detinatori de mercedesuri, curtile imparatesti inviolabile ale tiganilor fara carte, dar cu sabii ninja, satele locuite exclusiv de handicapati, pensionarii care nu au muncit decit citiva ani toata viata, imbatrinirea dramatica a populatiei, politicienii si functionarii din administratie care nu-si pot justifica averile etc. Pina la acest bacalaureat revelator, putini au vorbit despre adevaratele probleme din invatamint. De regula, s-a preferat viziunea optimista, dar falsa, in maniera Ecaterinei Andronescu. Se tot facea vorbire ca scoala romaneasca fabrica an de an olimpici care uimesc umanitatea prin inteligenta lor mioritica. Sau ca noi invatam in clasa a treia ceea ce copiii spanioli deprind abia in clasa a sasea, deci sintem de doua ori mai destepti decit ei. In ultimii 20 de ani, nici un ministru al Educatiei nu s-a deghizat in profesor de tara pentru a lua pulsul scolilor satesti. In comunitatile sarace, foarte multe de altfel, destui elevi dau la sfirsitul orelor o raita prin cimitire, pe la pomeni, pentru a face rost de mincare. Multi dintre ei au parinti alcoolici cu grave si iremediabile probleme de comportament. Ca si generatiile anterioare, la cinci ani fumeaza prima tigara, pentru ca la sase ani sa experimenteze cu succes intiia betie. Pe urma nu-i mai poate salva nimeni de la analfabetism, desi unii, mai descurcareti din fire, chiar ajung sa se laude cu o diploma de licenta. Conditia minimala este sa devina membri fie ai vreunui partid ceva mai puternic, fie ai vreunei bande de interlopi ceva mai influenta. Uneori nici nu e prea mare diferenta intre cele doua optiuni. Cind au fost bani, reforma din invatamint a inse