Festina lente sau grăbeşte-te încet - cu echivalentul din limba noastră cea dulce şi armonioasă - “graba strică treaba” a dorit a sublinia, după cum a pomenit istoricul Suetoniu, citându-l pe împăratul Augustus, “nimic nu-i mai puţin recomandabil pentru un cap de oştire decât graba”!
Metamorfoza expresiei în malaxorul folclorului autohton a pus punctul pe “I’ ,după cum se obişnuieşte a se zice şi-a dat acesteia forţa descriptivă a nenorocirilor ce pot urma lucrurilor, gesturilor, faptelor sau vorbelor făcute şi zise sub imperiul grabei. Abia după ce s-a produs efectul unii dintre noi, conform proverbului “Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă”, reanalizăm cele întâmplate şi începem a regret. Uneori, graba are efecte ce pot fi corectate.
Prin vorbe de iertăciune, gesturi de împăcare etc. Sunt însă împrejurări care nu au posibilităţi de îndreptarea erorii comise sub imperiul grabei, iar consecinţele sunt dramatice. Vine vara, începe forfota pe drumuri. Două sunt elementele de mare risc ce determină acţiuni şi manevre din partea unor şoferi care duc la producerea unor nenorociri rutiere. Subdimensionarea reţelei de drumuri publice, care nu mai poate face faţă, nu mai poate prelua, în condiţii de siguranţă numărul mare de autovehicule şi impune o anume încetinire a coloanei ce se întinde, de regulă, pe kilometri.
La această primă stare de acumulare de nervi se adaugă existanţa punctelor de ştrangulare a cursivităţii traficului auto. Care mai adaugă noi timpi morţi, pierduţi de cei de la volan şi însoţitorii acestora. Orice interviu al celor de la volan cărora li se pune întrebarea “ce părere aveţi, cum se circulă?” se finalizează cu cele mai năstruşnice aprecieri referitoare la: Paştele, mamele, Dumnezeii, deşi toţi ştiu că orice drum, orice şosea, indiferent de categorisirea acestora, are o suprafaţă de preluare care nu poate fi mărită