Biserica Ortodoxă Română este de o ipocrizie inimaginabilă. Oficial și public biserica spune că homosexualitatea "trebuie tratată de societate ca o perversiune imorală şi periculoasă". Când un preot e acuzat de așa ceva nu urmează nicio anchetă serioasă.
Te-ai aștepta ca o "organizație" cu convingeri atât de puternice împotriva homosexualilor să reacționeze agresiv împotriva celor care, fiind parte din organizație, comit astfel de "perversiuni".
Când apar scandaluri sexuale în sânul bisericii, reacția este exact pe dos. Fie se resping acuzele fără nicio anchetă convingătoare, fie pur și simplu este totul ignorat cu desăvârșire. Atunci când se iau măsuri, ele sunt de multe ori de fațadă.
Așadar, avem parte de un dublu discurs. În fața altarului, în sutană, cel care reprezintă Biserica Ortodoxă afurisește homosexualii pentru ca seara să dea jos izmenele și să practice tocmai "activitatea" pe care a condamnat-o. La nivel "instituțional", biserica este intransigentă în problema homosexualității, dar ascunde sub preș orice incident din care se poate afla că unii preoți păcătuiesc astfel.
Atitudinea publică a bisericii în fața homosexualilor este, fără îndoială, un subiect extrem de sensibil și controversat. Dacă public biserica susține un punct de vedere radical, trebuie să acționeze dur la cea mai mică suspiciune și să gonească din fața altarului preoții perverși.
Cât timp nu o face, sistematic și intransigent, nu are dreptul moral să ceară condamnarea laicilor care aleg un astfel de stil de viață.
Mai este un aspect important. Lucrurile trebuie privite și din altă perspectivă. Cel mai simplu mod în care cineva poate fi compromis public este un scandal sexual. Indiferent de natura sexului, acuzele din zona aceasta au efect devastator. În lipsa unor anchete serioase, cu rezultate și probe prezentate public, atunci când e vorba de acuze f
