Cred ca nu e foarte multa lume care sa inteleaga ce scriu eu, la fel de multi ca aceia care nu pricep motivul pentru care sunt atat de vehement uneori fata de clasa politica sau de nefirescul din fiecare noi insine. Cred ca nu e foarte multa lume care sa inteleaga ce scriu eu, la fel de multi ca aceia care nu pricep motivul pentru care sunt atat de vehement uneori fata de clasa politica sau de nefirescul din fiecare noi insine. Nu am nici un fel de problema cu asta. Am decis odata tare demult sa nu ma adresez prostilor cantand si de aici plecand nu am nici un motiv pentru care as scrie imbecililor sau cozilor de topor. Prea nu are legatura ce scriu eu aici in paginile Jurnalului National cu dinamica presei din Romania... Am alte definitii ale firescului si am renuntat de multa vreme sa ma echilibrez in raport cu socialul.
As vrea sa tac uneori si nu prea reusesc, as vrea sa fiu uneori si doare teribil cateodata.
Ciudat verb asta: a fi...
Am printre amintirile legate de luna asta una cu un pistol pus in cap de un gabor jegos si o alta cu un tanar de varsta mea risipit de cartusele unui TAB chiar de langa umarul meu. El nu mai poate ridica tonul, el, ca atatia altii, nu se mai poate impotrivi nimanui. Cine sa mai vorbeasca pentru el, cand toti spun acum ca am fost carne de tun intr-o piesa abil orchestrata de un papusar "destept"? Cum sa-i spui mamei, surorii, sotiei ca el a murit ca prostul?!
E o lume dementa!
Vad la toate televiziunile alienarea in cea mai pura forma a ei. Curvasaria impusa de marele zeu Rating... Ma pierd... Directorii de programe... Mi-e rusine!
Latra clasa politica direct de pe mormintele "prostilor" din Decembrie.
Mi-e jena si ma cuprinde un cumplit sentiment al neputintei... Halca de carne a puterii pe care se bat hienele astea ale politicului e sfasiata, smulsa din trupurile celor care sunt acum
