Daca n-am avut norocul sa vedem dirijorul vreunei orchestre simfonice tisnind de la pupitru si itindu-se printre scaune ca sa-i dea un cap in gura melomanului din rindul al patrulea caruia nu i-a placut partitura, bine ca am apucat sa admiram un presedinte de club

sarind de la tribuna oficiala ca sa cafteasca un suporter exasperat.

Asa cum ideologul lui nea Nicu, poreclit Popescu Dumnezeu, a indraznit pe vremuri sa scoata o carte numita Pumnul si palma, ideologul lui Gigi Becali, M. M. Stoica, a incercat sa puna in practica titlul cu pricina.

Viceversa decit intr-un film romantic, unde pina la scena impreunarii ni se servesc preludii sfisietoare cu crema si fistic, in cazul nostru, mai tari decit acuplarea in sine dintre suporter si presul executiv, ni s-au parut scenele post-coitum in care mirii imbujorati fac cunostinta in holul hotelului Marriott si-si dau

surizator mina dupa ce si-au tras-o in boscheti.

Severa lege machedoneasca a batrinilor oieri „frate, frate, da’ brinza-i pe bani" a fost intinsa ca o guma de mestecat de pastorul fotbalistilor din Ghencea, care ne-a demonstrat ca in Spatiul Mioritic si pumnii sint pe bani.

Aflat de mai multa vreme in relatii strinse de colaborare cu Dumnezeu (dovada ca ba ne bate Cel de Sus cu grindina si inundatii, ba Gigi Becali cu pedestrimea), patronul Stelei a declarat ca soferul reatebist cu ochiul cit sarmaua i-ar fi marturisit ca regreta ca n-a avut fericirea de a se umple cu harul pumnilor sai: „Nea

Gigi, daca luam un pumn de la matale, imi convenea, ca stiam de la cine l-am luat: de la o personalitate!"

Daca n-am avut norocul sa vedem dirijorul vreunei orchestre simfonice tisnind de la pupitru si itindu-se printre scaune ca sa-i dea un cap in gura melomanului din rindul al patrulea caruia nu i-a placut partitura, bine ca am apucat sa admi