Cine a spus că astăzi nu se mai scriu distopii? Iacob Kohner e un bărbat în vîrstă de 40 de ani, care-şi petrece viaţa între blogul său şi clipurile publicitare la fast-food, în care se lasă filmat pentru a cîştiga un ban cu care să-şi plătească Internetul. Pe blog se ceartă cu Vik pe tot felul de teme grave (fericire, sinucidere, moarte), pe Messenger discută cu Turbo 2222 sau cu Barac Obama şi, din cînd în cînd, îşi vizitează mama, Roza Kohner, la azilul de bătrîni Euthanasius, acolo unde ajung toţi bătrînii din oraşul lui Iacob după vîrsta de 60 de ani, aşteptînd să li se aplice legea nr. 182/110. Aceasta este, de fapt, legea eutanasiei, promulgată pe vremea cînd mama lui Iacob avea 25 de ani şi care prevedea „întreruperea funcţiilor fizice la persoanele devenite inapte pentru viaţa socială“ la vîrsta de 65 de ani. La jumătate de an de la promulgarea legii, este introdusă taxa pentru al doilea copil, apoi legea dreptului la urmaşi. Deşi Raul, fratele mai mare al lui Iacob, are acest drept, renunţă la el contra celor 100.000 de euro şi emigrează în Israel, unde îl cunoaşte pe Garik, viitorul amant. Iacob este, în consecinţă, castrat prin decret de stat. Un roman controversat Ce sînt toate astea? Unde are loc povestea asta? În capul cărui George Orwell contemporan? Ziua în care Iacob este înştiinţat să se prezinte la primărie pentru a ridica urna cu cenuşa mamei sale, contra taxei de incinerare de 35 de euro, este momentul care inaugurează povestea din romanul lui Savatie Baştovoi,Diavolul este politic corect (Cathisma, 2010). Pe drum se dovedeşte că taximetristul Alexandru, care trebuia să-l ducă pe Iacob la primărie, nu este nimeni altul decît Vik de pe blog. Întors acasă, Iacob primeşte prin curier moştenirea lăsată de mama sa, o Biblie. „Iacob Kohner auzise de Biblie aşa cum auzise de piramidele egiptene, de Turnul Eiffel şi Zidul Chinezesc, dar fără să le