Pe 31 martie, Departamentul de Stat al SUA a dat publicităţii raportul pe 2002 asupra respectării drepturilor omului. În capitolul rezervat României, există şi cîteva paragrafe referitoare la libertatea de expresie. Nu găsim nimic nou acolo, şi tocmai asta e îngrijorător: ce scrie în raportul Departamentului de Stat seamănă cu ce s-a scris în raportul de ţară al Comisiei Europene, apărut în toamna 2002, în raportul emis de Committe to Protect Journalists (publicat şi el de curînd), în ancheta publicată anul trecut de Institute for War & Peace Reporting (IWRP) şi în alte asemenea documente. Pe scurt, problemele libertăţii presei în 2002 au fost cam aceleaşi ca şi în 2001: presiuni politice şi economice din partea puterii şi a grupurilor de interese, pedepsirea cu închisoarea a insultei şi calomniei, diverse forme de intimidare a jurnaliştilor şi a editorilor de presă (de la controale fiscale repetate la procese şi la "convingerea" unor firme de a nu mai da publicitate la anumite ziare). Ca o notă aparte, există şi "şantajul cu NATO": jurnaliştilor li se spune, în diverse forme, să fie cuminţi pînă intrăm în NATO şi în UE - cu alte cuvinte, să nu "strice imaginea ţării". Rapoartele menţionate mai sus - inclusiv cel al Departamentului de Stat - nu uită cele cîteva cazuri flagrante: schimbarea înainte de termen, printr-un vot de partid, a conducerii radioului public, presiunile exercitate asupra Ziarului de Vrancea, încercarea de a vota o lege a dreptului la replică şi comunicatul MapN în care ziariştilor li se reamintea că "viaţa e scurtă", replica dată de preşedintele ţării ziarului Wall Street Journal Europe în legătură cu un articol despre foştii securişti ("President Ion Iliescu lashed out at The Wall Street Journal Europe over an article questioning the trustworthiness of Romania's former Securitate", scrie în Raport). Concluzia Raportului în legătură cu ase