Adrian Porumboiu se retrage încet, încet din fotbal. Pentru că fotbalul românesc nu e manelizat, e mai rău decât atât, dacă poate exista ceva mai jos decât manelizarea. E iadul manelei. Se smulge din iad şi îşi spală păcatele investind în filmele fiului său, regizorul şi scenaristul Corneliu Porumboiu. Seniorul Adrian Porumboiu, coborâtor din fotbalul de altădată, stă deasupra fotbalului şi deasupra Vasluiului. Îl aşteaptă pe reporter în biroul lui din Hotelul Racova, printre fotografii de familie şi trofee sportive. În piaţa mare, din care hotelul ţâşneşte ca o coloană de lapte dintr-un vulcan de mămăligă, lăutarii o ţin pe sârbe mărunţele, sfârâie mititei, se rostogolesc găluşte, fierbe vinu-n cupe, spumegă organul că reporterul ţine morţiş să intre cu maşina în parcare.
Nu se poate, e Ziua Recoltei, vine Geoană cu coloana oficială. Bine, o să se supere domnul Porumboiu. A, nea Adi? Apăi, di ci nu zâci aşă? Şi calea largă se făcu. Poliţist, adjectiv. Nea Adi este, pentru reporter, domnul Adrian Porumboiu. Merge să zici nea Piţi, de exemplu, că e cu barbut, cu flegmă, cu înjurătură, dar nea Adi nu. Omul are ştaif. Are şi grâu, lapte, vin, ulei şi fotbalişti, afaceri de sute de milioane de euro; fără el, judeţul Vaslui face implozie si se transformă în comună. Nu merge să-l iei cu "nea".
Durerea lui e că a pus furtunul cu bani pe fotbalişti, fără număr, fără număr, fără număr, şi mare brânză n-a făcut, ia acolo nişte meciuri pierdute frumos prin Europa, nişte răsunătoare cât-pe-ce-calificări. C-aşa-i în fotbal. N-a fost să fie. Viaţa merge înainte. Ei au stricat-o, ei o repară. Căci balonul e rotund, nu? Dar cu fiul său, Corneliu, a dat lovitura. Investiţie mică, profit inestimabil. Când Corneliu juca fotbal mediocru şi visa la arbitraj, era "fiul cunoscutului arbitru internaţional Adrian Porumboiu".
Dar de când băiatul a ieşi