Scriam in primul articol "Proiectul de tara" ca dupa "Spiritul de la Snagov", realizat sub conducerea academicianului Tudorel Postolache si destinat integrarii in Uniunea Europeana, Romania n-a facut nimic in directia refacerii arhitecturii sale de putere si de organizare.

Ne-am tarat intr-un regim nedefinit, ceva intre comunism botezat pompos “stat social” si capitalism primitiv, ilustrat de “elite de prada” transpartinice, care au inteles sa se imbogateasca din hoitul fostei economii socialiste, fara sa se oboseasca sa construiasca ceva in loc.

A trecut ceva timp de la aparitia acestui articol si situatia tarii se agraveaza de la o zi la alta, in plan economic, politic si social.

Dezechilibrele structurale greveaza masiv asupra situatiei materiale a cetatenilor, contractia sistemului bugetar trimite in somaj zeci de mii de oameni, fara speranta de a-si gasi un loc de munca in mediul privat, afectat si el de criza monidala.

Criza economica actuala ne arata vulnerabilitatile la care ne-am expus tocmai pentru ca nu avem o strategie de evolutie pe termen mediu si lung. Un exemplu clasic: nu maresti pensiile si salariile bugetare fara o minima predictie a resurselor pe termen mediu, cel putin. Altfel, ne trezim cu deficite bugetare nefinantabile, carora nu le putem face fata.

Dihonia care pare sa fi pus stapanire pe clasa politica induce disperarea si in randul populatiei. Multi isi fac planuri sa plece din tara, tinerii, medicii, asistentii medicali, in general oameni calificati care isi pot gasi oricand slujbe in tarile avute ale Europei.

Timpul nu mai are rabdare cu noi

Tragedii de genul celei de la maternitatea Giulesti se pot produce oricand pe fondul insuficientei personalului medical. Iar acuzele aduse guvernului ca nu acorda salarii mari