Draga domnule Constantin Vica,
pentru ca mi-ati cerut detalii in legatura cu geneza Rimelari-lor (care, sub forma unei carti albastre, vor aparea la Cartea... poliromaneasca), trebuie sa va spun ca ele au inceput odata cu scrisoarea (din 22 februarie 2004) de mai jos:
Stimate domnule Mircea Vasilescu,
n-as vrea sa fiu inoportun, necum sa va foartez (sic!) mina, — dar v-as propune, daca nu-s prea prezumtios, o rubrica intitulata RIMELARI. Ar fi un fel de cronica rimata despre diverse fapte &intimplari din patrie…
Va trimit, in (avant)premiera, un „martisor“, – intrucit vinerea viitoare este prepreajunul zilei traditionalelor bijuuri cu snur alb-rosu &pompon.
Va mai trimit citeva mostre de eventuale „rimelari“, – unele, poate, cam prea lungi pentru Dilema; putindu-se, insa, tipari cu corp mai mic (in cazul, bineinteles, ca fi-vor apte sa apara).
Daca, in fine, nu sint prea obraznic, v-as propune ca rubrica sa aiba lungimea unei coloane (vertebrale) flexibile in functie de „calup“.
Cit despre supratitlul RIMELARI, v-as sugera designul uneia din multele reclame la toaleta genelor de dama, exotice sau indigene…
Astept, daca-i posibil, mesajul dvoastra.
Cu gratitudine si afectiune, Serban Foarta
Fireste, mai scrisesem texte de o asemenea factura; dar o facusem cind si cind, sporadic, nu hebdomadar, in vederea unei rubrici permanente.
Rubrica ce nu este una „de opinie“ (cum opinaseti dvoastra, cu o ocazie anterioara); sau, cel putin, asa am eu impresia. Apoi, „c’est le pignon, pignon, pignon, qui fait marcher la machine“, iar nu, din fericire (sau din nefericire), „l’opinion“. – Iar cind Pascal afirma ca „c’est l’opinion la reine du monde“, el, fara sa se refere, propriu-zis, la ceea ce se cheama, platonician vorbind, „doxologie“, vizeaza, cred, desertaciunea aparentei, adica vanitatea lumii. @
