Venerabila vârstă se citeşte pe zidurile bisericii de lemn din Urşi, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea. Mult înclinată spre nord, proptită în şase pari, cu acoperişul improvizat prin care plouă de ani întregi peste pictură, cu o uşă ce se deschide cu mare greutate, care în curând probabil se va bloca. Starea ei de conservare cere intervenţii urgente de salvare. Biserica este înscrisă în lista monumentelor istorice, LMI 2004: poziţia 697, cod VL-II-m-B-09954, dar nu este semnalizată în vreun fel.
Prea puţini turişti ştiu de existenţa acestui mic şi şubred lăcaş, a cărui simplitate te copleşeşte, dar pentru care nu se găsesc niciodată fonduri.
În Vâlcea, aceste lăcaşuri au fost construite între sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, fiind printre puţinele mărturii ale unor vremuri prospere ale industriei lemnului din Oltenia. Ctitorii erau târgoveţi, mici negustori, meşteşugari, moşneni sau vătafi de plai. "Catagrafia din anul 1840 înregistrează în satele din Vâlcea 127 de biserici din lemn împărţite în cele 7 plăşi. În 1940, o statistică înregistra 111 biserici din lemn pe teritoriul judeţului Vâlcea, iar în prezent se mai păstrează în realitate aproximativ 70 astfel de monumente.
Listele oficiale din anii 1960 rotunjeau cifra la 90. Ele sunt permanent în pericol de a dispărea definitiv, din cauza stării precare de conservare, a lipsei fondurilor pentru întreţinere şi, nu în ultimul rând, a neglijenţei şi nepăsării comunităţilor locale şi autorităţilor competente", afirmă Raluca Mocanu, restaurator de pictură.
BISERICUŢA DE LA URŞI
Se spune că ar fi fost ridicată în 1757, având hramul "Buna Vestire" şi "Arhanghelul Mihail". În forma ei actuală, cu picturi murale exterioare şi interioare, viu colorate, este rezultatul reparaţiilor din 1843. Structura din lemn este aşezată pe o temelie, numită t
