Biografia lui Dan Iosif începe cu după-amiaza zilei de 21 Decembrie. Incontestabil, Dan Iosif şi portavocea lui au fost "miezul" baricadei de la Inter. După 15 ani, anonimul devenit, cum el însuşi se definea, un "nomenclaturist cu CV-ul făcut în balconul CC-ului", îşi amintea pentru Jurnalul Naţional cum s-a privit în ochi cu moartea în noaptea de coşmar.

Cum a făcut Revoluţia cu 400 de dolari şi 2.100 de lei în buzunar, cum a scăpat de arestare cărând un brad în cârcă, cum şi-a învins frica pentru a nu-şi "contamina" tovarăşii de luptă. Mărturia sa, care între timp s-a stins din viaţă, este astăzi, la 20 de ani de la acel decembrie '89, un document istoric.

Cine era Dan Iosif înainte de 21 Decembrie?

Dan Iosif: Pentru mine ziua de 21 decembrie a început la ora 5 dimineaţa. La ora 6 eram în Autogara Militari. Aşteptam să iau autobuzul de Domneşti să mă duc la muncă. Aveam locul de muncă în comuna Domneşti. Ajunsesem un paria al oraşului Bucureşti, nu mai puteam să mă angajez. Conform acelui Decret 153, dacă nu aveai un loc de muncă erai arestat pentru vagabondaj. Şi m-am angajat muncitor necalificat la restaurantul

Central din Domneşti. Aprovizionam de la UJCOP cu vin, cu carne, cu ouă, ulei. Veneam cu ele la restaurant, le băgam în depozit, treceam la preparat mici, fripturi. Venea o fată, Tudoriţa, le lua şi îi servea pe clienţi.

Vreau să spun că era un serviciu care ne aducea la fiecare dintre cei care lucram acolo 300-400 de lei pe zi, uşor, lăsând la o parte faptul că eu consider că sunt singurul nomenclaturist, nou nomenclaturist, care şi-a făcut curriculum vitae pe balconul CC-ului în noaptea de 22 decembrie. În momentul în care 500.000-600.000 de români nebuni de bucurie strigau: "Ioşca, pe tine te vrem!", o dovadă în plus că nu mă cunoştea nimeni, îmi cunoşteau doar porecla. Din noaptea de 21 devenisem atât de cunoscu