Motto: Acest articol nu este o tentativă de a împărţi lumea în buni şi răi pe criterii politice, nu este o polemică publică cu personajele implicate, ci doar o tentativă de a trage un semnal de alarmă în legătură cu potenţialul distructiv al violenţei din societatea românească, aflată, deocamdată, în stare latentă.
În timpul petrecerii ocazionate de împlinirea vârstei de 60 de ani, omului de afaceri Dinu Patriciu i s-a făcut rău, a fost transportat de urgenţă la spital, iar medicii i-au pus un diagnostic destul de serios: hemoragie digestivă.
Într-un mall din Bucureşti, jurnalistul Victor Ciutacu a fost la un pas, potrivit propriilor relatări, să fie agresat fizic de nişte cetăţeni înfierbântaţi de caniculă şi de convingerile politice diferite de cele ale ziaristului. Incidentul a fost cu atât mai regretabil cu cât Victor Ciutacu era însoţit de fiul său minor, nevoit să asiste la întreaga scenă şi, probabil, terifiat de aceasta.
Din fericire, ambele incidente nu au degenerat. Între ele nu există, aparent, nicio legătură directă. Dezbaterea ce a urmat în mediul virtual, reprobabilă din cauza violenţei fără precedent, este un liant. Am citit pe forumul EVZ comentariile unor lobotomizaţi, care se înghesuiau să-i pună lui Dinu Patriciu diagnostice incurabile, bucurându-se că sănătatea omului de afaceri este precară şi clamând că problemele sale nu sunt de natură fiziologică, ci politică, sunt o "pedeapsă binemeritată" pentru antibăsescianismul lui.
L-am văzut pe senatorul PDL Traian Igaş spunându-le românilor că Victor Ciutacu primeşte ceea ce merită, ignorând faptul că, dacă mai apare mult la televizor, sar putea să fie în aceeaşi situaţie. Am văzut oameni care regretau că Victor Ciutacu nu a fost linşat pentru opiniile lui politice, dar am văzut şi suporteri ai jurnalistului care-l anunţau că nu este singur şi că sunt gata