Episodul 6
9.Sunt mandra de mine. Am reusit sa opresc o adoptie planuita de niste avocati in contra legii. Poate am trezit cativa parinti care isi lasa copiii de izbeliste, sfasiati de dor, si pleaca in strainatate sa faca bani. Acuma sper ca avocatul trimis de mine sa impiedice aruncarea in strada a celor douazeci si cinci de orfani sau abandonati. Imi vine sa chiui. Dar n-am cu cine sa impart bucuria.
Il sun pe tata. Nu l-am mai auzit de mult si mi s-a facut un dor nebun de el. N-o arata, dar stiu ca e fericit ca-mi fac timp pentru el. Orice il intreb, imi raspunde ca o duce bine, ca nu are nevoie de nimic, ca e inca sanatos, eu sa-mi vad de treaba si sa am noroc. Vreau sa-l vad.
- O sa ma vezi, fata mosului. Intai fa-ti treaba ta acolo, sa fii multumita.
- Sunt multumita, tata. Si inchid, sa nu-mi dea lacrimile.
Mai adineauri, sefa mi-a dat de inteles ca ar vrea sa stam de vorba. Noroc ca a venit vremea sedintei de sumar, am timp sa-mi pun pe hartie cateva idei cu care sa ma duc la discutii. Stiu ce-o sa urmeze, ce-am facut pana acum a fost bine, dar nu mai conteaza, e istorie, are nevoie de marfa pentru jurnalele si emisiunile urmatoare. Unde-mi sunt anchetele promise? Unde e planul de filmari pentru serialul cu revendicari frauduloase? Cate cazuri am strans pana acum, pe cate le-am documentat, cate ma pregatesc sa filmez zilele astea? Cand am auzit eu ca un reporter bun se culca pe-o ureche si se hraneste din doua, trei succese amarate? Poate n-o sa spuna chiar amarate, dar ceva pe-aproape.
Mai bine ii trimit planul pe e-mail si plec la filmare.
Daca ma lasa telefonul asta!
- Ti-am mai spus ca esti grozava! zice Rodica, fara nici o alta introducere. Am aflat noutatile cu casa de copii. Le-au fixat procesul luna viitoare.
- Stiam. Nu de asta m-ai sunat, nu-i asa?
- Pe toate le mirosi, spune usor