Când inventatorii capitalismului modern apelează la naţionalism pentru a bloca comerţul, protecţionismul oricărui alt guvern al lumii devine mai legitim. Săptămâna trecută, Citigroup anunţa că va prelua în propriul bilanţ activele unor aşa-zise vehicule de investiţii structurate pentru a le asigura necesarul de lichiditate. Elveţienii de la UBS au anunţat şi ei că „înghit“ pierderi de miliarde din cauza pieţelor de credit. Pe lângă problemele legate de

Când inventatorii capitalismului modern apelează la naţionalism pentru a bloca comerţul, protecţionismul oricărui alt guvern al lumii devine mai legitim.

Săptămâna trecută, Citigroup anunţa că va prelua în propriul bilanţ activele unor aşa-zise vehicule de investiţii structurate pentru a le asigura necesarul de lichiditate. Elveţienii de la UBS au anunţat şi ei că „înghit“ pierderi de miliarde din cauza pieţelor de credit. Pe lângă problemele legate de portofolii de credite neperformante, cele două instituţii mai au în comun un lucru: prezenţa în rândul acţionarilor a unor fonduri de investiţii sau persoane private din Orientul Mijlociu. Aceşti investitori sunt exponenţii unui fenomen recent, care are potenţialul de a schimba raportul de forţe pe piaţa mondială de capital. Pe de o parte, ei îşi permit să tolereze perioade dificile pentru companiile în care investesc, pentru că dispun de mulţi bani gheaţă. Pe de altă parte însă, interesele lor nu sunt pur economice, ci strâns legate de (geo)politica regiunilor pe care le reprezintă. În plan economic, lupta anti-teroristă declanşată după 11 septembrie a avut un efect „secundar“: a renăscut sentimente naţionalist-protecţioniste. Tranzacţii spectaculoase au fost blocate sub pretextul temerilor legate de siguranţa naţională. De exemplu, DP World, din Dubai, nu a putut prelua activele americane ale operatorului de porturi brita