In ciuda a ceea ce credeam pina acum, raspunsul este afirmativ, dupa cum se vede dintr-un sondaj recent Biroul de Cercetari Sociale a publicat, recent, un sondaj pe tema mostenirii lasate de comunism, a Securitatii si lustratiei. Desi discutam aprig pe aceste teme de 16 ani, aceasta este, oricit ar parea de greu de crezut, prima masuratoare sociologica dedicata exclusiv chestiunii decomunizarii. Cu alte cuvinte, este pentru prima data cind societatea este intrebata ce parere are in materie, desi s-a vorbit si legiferat mereu in numele ei. Nici in cazul celeilalte portiuni delicate din istoria recenta, Holocaustul, nu avem un sondaj serios (cu exceptia unei masuratori partiale facuta de IPP) care sa evalueze reprezentarile si atitudine sociale fata de aceasta tragedie. De ce s-a intimplat asa in cazul comunismului? Explicatiile sint, in mod evident, diferite pentru anti-comunisti, pe de o parte, si pentru adversarii decomunizarii, pe de alta. Anti- comunistii au avut mereu o retinere fata de societate dupa ce s-au simtit tradati, inainte de 1989, de pasivitatea acesteia, si dupa revolutie, in 1990-91, de votul masiv dat cripto- comunistului Ion Iliescu, de sustinerea populara acordata mineriadelor si inabusirii fara scrupule a manifestatiilor anti-comuniste din Piata Universitatii. A contat, de asemeni, proportia din sondaje extrem de ridicata, de peste 50%, a celor care manifestau nostalgie fata de regimul comunist si in opinia carora "comunismul a fost o idee buna prost aplicata". Avocatii decomunizarii nu au stiut decit rareori sa-si faca din opinia publica un aliat. Cel mai evident esec este cel al CNSAS, care a ajuns, in timpul neinspiratului Gheorghe Onisoru, o institutie supusa oprobiului public. De cealalta parte, adversarii decomunizarii au preferat sa actioneze fara expunere publica, in culise si prin manipulare. S-au bazat masiv pe complicitatea populara, d