Dr. Mihail Mihailide face recenzia unei lucrări a dr. Carmen Ciofu, respectiv „Un chirurg în epocă (1905–1960)“, o carte închinată tatălui ei, chirurgul Corneliu Adameşteanu. Lucrarea aduce în atenţia cititorilor viaţa medicului născut în 1905 şi educat în mari clinici medicale din străinătate, care a preferat totuşi să-şi desfăşoare activitatea în spitalele din ţară. Un inovator în chirurgie, dr. Adameşteanu a sfârşit în închisoare, după ce a fost arestat de către Securitate pe motiv de „activitate duşmănoasă“. Ultima parte a cărţii prezintă şi viziunea autoarei despre toate lucrurile care s-au întâmplat atunci.

Am avut ocazia în ultimii vreo 20 de ani să citesc biografii ale unor persoane – mai mult sau mai puţin meritorii prin ceea ce au făptuit spre binele semenilor – prinos al iubirii ori al datoriei morale a urmaşilor travestiţi în autori. Opinez că majoritatea acestor scrieri nu depăşeşte interesul cinului familial, iar asupra cititorului din afara acestuia, după primele pagini, efectul e soporific. Ei bine, nu acesta este cazul lucrării dnei dr. Carmen Ciofu, închinată tatălui său, doctorului Corneliu Adameşteanu, Un chirurg în epocă (1905–1960), apărută la Ed. Medicală Amaltea (Bucureşti, 2013). Cartea-album, o realizare tipografică de excepţie, dincolo de exemplaritatea vieţii şi a misiunii hipocratice a dr. Corneliu Adameşteanu, urmărită cronologic de autoare, cunoscut pediatru şi cadru didactic bucureştean, prin utilizarea unor surse autentice şi fotografii-document de foarte bună calitate, beneficiază de un stil expozitiv alert, de obiectivitate, talent şi – nu rareori – umor. Cartea are, totodată, importanţă iatroistorică de netăgăduit, atât prin fresca unei perioade însemnate din evoluţia ştiinţei şi artei vindecării din ţara noastră (şi nu numai), cât şi prin informaţiile de istoria medicinii. Viaţa doctorului Corneliu Adameşteanu,