Exagerezi, monşer, cu sarmaua matale! - m-a admonestat un amic zilele trecute, à propos de pilula din numărul anterior. Încerc aşadar să-l conving - pe el şi poate şi pe alţii - că identitatea îşi schimbă sarmaua, dar năravul ba! Sarajevo, Caffé Imperial. Meniul prezintă, la alegere, trei feluri de cafele: turska kahva, după standard bosniac, kafa sa ukuhanim secerom, adevărata cafea sîrbească, cu zahărul fiert în apă înainte de a pune cafeaua (ceea ce în Turcia se consideră a fi secretul cafelei turceşti) şi espresso kava, după standardul occidental croat: trei comunităţi, trei cafele şi un război... Amicul meu, croat, vorbeşte cu un amic al lui, sîrb, în limba lor. Îi provoc şi îi întreb în ce limbă îşi vorbesc. Zîmbesc şi unul dintre ei îmi povesteşte despre o conferinţă a unui faimos lingvist croat, demonstrînd particularităţile limbii croate. Ideea de bază era următoarea: e adevărat că vocabularul şi gramatica sînt identice în sîrbă şi croată, dar limba nu se reduce la gramatică. Ea este un fenomen cultural, participă şi se împărtăşeşte din cultură. Ori, cultura croaţilor, secular occidentală, este una total diferită de aceea oriental-ortodoxă a sîrbilor. Deci şi limbile lor sînt diferite. Dacă împing concluzia mai departe, înseamnă că asist la un dialog al surdului cu mutul - ceea ce nu pare însă a fi cazul. Mutatis mutandis, urmînd această logică, şi noi ar trebui să ne uităm miraţi la un basarabean şi să dăm din umeri cînd ne vorbeşte în limba lui moldovenească... Aceasta îmi aduce aminte de o altă poveste. Pe la mijlocul secolului XIX, la Cairo s-a alcătuit un mare comitet însărcinat cu organizarea unui muzeu ce urma să adăpostească imensul patrimoniu cultural al Egiptului. După ani şi ani de zile, au rezultat...patru muzee, despărţind moştenirea culturală egipteană în cea greco-romană, cea creştină, cea islamică, etc. Fiecare cu patrimoniul său, cu m