Maria, fiica unui sărman muncitor, era bolnavă. Ana, fiica proprietarului din sat, îi aducea zilnic o cană cu lapte, bolnava neputând mânca altceva. Când se făcu sănătoasă, Maria căută să-şi arate recunoştinţa faţă de binefăcătoarea sa. Aflând că Anei îi plac mult florile de mărgăritar, plecă într-o zi de Mai la pădure să facă un buchet. După ce colindă câtva prin pădure, adunând multe flori frumoase se opri lângă un bătrân stejar şi începu să facă buchetul. Nu mult după aceea auzi vocea unor tâlhari într-o scorbură vecină.

- În sfârşit, zicea unul, avem prilejul să punem mâna pe o mare sumă de bani.

- Bun, zicea celălalt, în această noapte vom ucide proprietarul, soţia şi fiica lui şi îi vom lua toţi banii.

Îngrozită, Maria se strecură binişor pe lângă scorbură, cu buchetul în braţe şi alergă într-un suflet la casa Anei căreia îi dădu buchetul şi îi povesti tot ce auzise la tâlhari. Auzind acestea, proprietarul vesti în taină autorităţile şi cu toţii se puseră la pândă. Tâlharii veniră, într-adevăr, la miezul nopţii. Păzitorii îi prinseră şi îi dădură pe mâna judecătorilor, care osândiră pe tâlhari pentru toate relele săvârşite. Proprietarul spuse atunci fiicei sale: ,,Scumpa mea copilă, purtarea ta a adus mare binecuvântare casei noastre; tu ai purtat grijă de sănătatea sărmanei Maria, ducându-i câte o cană cu lapte, iar ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-a scăpat viaţa la toţi”.

Maria, fiica unui sărman muncitor, era bolnavă. Ana, fiica proprietarului din sat, îi aducea zilnic o cană cu lapte, bolnava neputând mânca altceva. Când se făcu sănătoasă, Maria căută să-şi arate recunoştinţa faţă de binefăcătoarea sa. Aflând că Anei îi plac mult florile de mărgăritar, plecă într-o zi de Mai la pădure să facă un buchet. După ce colindă câtva prin pădure, adunând multe flori frumoase se opri lângă un bătrân stejar şi începu să facă