Cred apăsat că sănătatea noastră, dar şi bolile pornesc de la mâncarea din farfurie. Înmulţirea bolilor grave, care atacă nemilos şi la vârste tot mai mici, îşi are motivul în chimia băgată nu cu sacul, ci cu basculanta în alimente.

Când mă duc în piaţă, strig cu voce tare că vreau roşii ţărăneşti, struguri din via românească, pepeni din grădina ţăranului român, vreau mere dintre acelea mai mici şi zbârcite.

Toate aceste legume şi fructe româneşti au gust superb, au aromă, îţi fac plăcere să le mănânci. Fructele şi legumele înţepate cu E-uri, venite din străinătăţuri, sunt frumoase, dar bune în tablouri cu natură moartă. Mere, piersici, struguri mari. Dar când le bagi în gură parcă ai înghiţi câlţi. Tocmai, existând această importanţă decisivă a hranei în starea de sănătate a omului, e grav, e foarte grav că se găsesc sute de mii de aşa-zişi cunoscători în ale dietei.

Şi vecina de la scara cealaltă a blocului şi un cuscru din Tecuci sau din Calafat se pricep la regimul alimentar şi te sfătuiesc ce să mănânici, dar teribil de periculos e şi faptul că nu există hârtie tipărită, ziar, săptămânal, lunar, culegere de integrame în care să nu strecoare şi o cură de slăbire, şi o strategie de regim alimentar. De aceea, se stabileşte o brambureală în organismul nostru.

Omul este omnivor, se află în vârful piramidei trofice şi trebuie să mănânce de toate. El trebuie să mănânce cumpătat, să nu sară calul şi să se ferească precum dracul de tămâie de curele de slăbire propuse de toţi nepricepuţii. În fiecare zi, omul trebuie să se hrănească şi cu proteine, şi cu lipide, şi cu dulciuri, pentru că, dacă face cure care propun în fiecare zi doar un soi de aliment, se văduveşte în acea zi ba de grăsimi, ba de zaharuri, ba de proteine, ba de vitamine, ba de minerale, şi sănătatea şchioapătă.

Şi să nu uite omul modern urmă