Ca urmare a tensionării relaţiilor sovieto-române în 1968, turiştii români veniţi în URSS erau supravegheaţi de KGB, iar cei sovietici erau trataţi cu rezerve sau chiar cu ostilitate în România.

După cum menţionam în articolul din 19 aprilie, în perioada 20-26 august 1968 RSSM a fost vizitată de patru grupuri de turişti din România, iar KGB-ul a fost însărcinat să afle ce cred aceştia despre protestul lui Ceauşescu în legătură cu invadarea Cehoslovaciei de către sovietici. În calitate de informatori erau folosiţi ghizii şi traducătorii. Sondajul neoficial urma să atragă atenţia asupra atitudinii cetăţenilor români faţă de Ceauşescu pornind de la apartenenţa socială a acestora. Muncitorii, am văzut, erau oarecum dezorientaţi. În ceea ce priveşte funcţionarii sau intelectualitatea în sens larg, situaţia era mai clară.

INTELIGHENŢIA ROMÂNĂ ÎL SPRIJINĂ PE CEAUŞESCU

Un oarecare Ştrengaru, director al unei întreprinderi din Oradea, a fost cel mai deschis în comunicarea cu ghizii moldoveni, poate şi pentru că era fost ofiţer de Securitate şi ştia ce poate şi ce nu poate să spună. Conform rapoartelor sovietice, Ştrengaru asculta Radio Europa Liberă chiar în timpul vizitei în Basarabia şi era mulţumit că România era prezentată drept un protector al suveranităţii Cehoslovaciei. S-a observat, de asemenea, că Ştrengaru trăia într-un mediu în care ideile sale erau susţinute pe larg. El nu pregetă să justifice „primăvara de la Praga", spunând că era o reacţie aşteptată la un proces îndelungat de exploatare a statelor socialiste din Estul Europei de către URSS. Drept exemplu, el aduce cazul când Moscova a trimis consilieri sovietici la Bucureşti, chipurile cu titlu de ajutor, dar care, în realitate, se implicau în afacerile interne ale României.

Mai mult, Ştrengaru sugerează că e de datoria României să susţină Cehoslovacia, întrucât pe viitor anume românii pot