La 35 de kilometri de Bacău, pe drumul spre Moineşti, un pod peste apa Tazlăului te aruncă brusc într-un tărâm de vis. Pe un deal umbrit de copaci seculari, în mijlocul unui parc imens, un conac alb te întâmpină, majestuos, dar ospitalier. Nimic rustic în clădirea cu linii clasice, elegante. Dar nici ostentativ. Perfecţiunea proporţiilor face inutil orice zorzon. Aceasta este "Curtea Mare", construită pe la 1880, casa în care a copilărit Maruca, marea dragoste a lui George Enescu. Aici a cântat adeseori marele muzician. Aici a terminat de compus Oedip.
Tescaniul e, însă, mult mai vast şi mai vechi decât conacul devenit astăzi muzeu. Istoria sa începe la 1709, când vornicul Ştefăniţă Roset cumpăra moşia de la care avea să se tragă numele unei întregi ramuri a familiei: Rosetti-Tescanu. O familie de mari boieri, care a dat Moldovei dregători şi cărturari. Şi care a adus la Tescani pasiunea pentru cultură, transmisă şi amplificată din generaţie în generaţie.
În 1848, Costache Rosetti-Tescanu organiza în tinda casei sale şcoala satului.
Fiul său, Dumitru, a absolvit la Lausanne Dreptul şi Filosofia. Prieten bun cu Vasile Conta, dar şi cu Titu Maiorescu, a adunat la Tescani una dintre cele mai valoroase biblioteci din Principatele Române, cu peste 12.000 de volume, multe dintre ele ediţii rare. Soţia lui, Alice (născută Jora), era pasionată de muzică şi o amfitrioană desăvârşită pentru intelectualii şi artiştii atraşi mereu de farmecul şi de pacea conacului de lângă Tazlău.
Efervescenţa culturală a fost, de fapt, adevărata comoară a Tescanilor. Cultivată atent, cu convingerea că bogăţiile spiritului sunt singurele care dăinuie. Măritată la 19 ani cu Prinţul Mihai Cantacuzino, fiul "Nababului", Maruca a intrat într-o familie mult mai bogată decât a ei. Somptuosul palat de la Floreşti i se părea, însă, lipsit de substanţă în comp
