Uşor, uşor, în peisajul politic mondial îşi fac loc personaje apărute aparent din stradă, şi nu din laboratoarele serviciilor secrete, specializate în disimulări, simulări şi diversiuni fel de fel. Moda "supraoamenilor" a cam apus, ei încep să stingherească şi să inhibe, sunt prezenţe ireale şi apăsătoare. În vremuri normale e nevoie de inşi normali, în care cetăţeanul de rând să se descopere pe sine, cu viciile şi virtuţile sale.
Scandalul iscat de ultima vacanţă a preşedintelui francez în Egipt nu putea trece neobservat în România, unde îndeamnă la îndreptăţite reflecţii. Pe scurt, Nicolas Sarkozy, însoţit de proaspăta sa prietenă, fostul fotomodel Carla Bruni, a plecat să-şi relaxeze sinapsele în ţinutul Nilului. Ca să ajungă acolo, liderul de la Élysée l-a rugat pe "mogulul" Vincent Bolloré să-i cedeze temporar aeronava, cum se întâmplă adesea între prieteni (deunăzi, acelaşi om de afaceri îi pusese la dispoziţie şi iahtul personal, într-o altă escapadă intens mediatizată a urmaşului lui Chirac). Gestul prezidenţial a stârnit o mică furtună pe malurile Senei. Cică preşedintele ar trebui să "înceteze a mai provoca prin comportamentul său ostentativ", iar finanţarea vacanţei de un bogătaş plasat în sfera privată a intereselor financiare "pune sub semnul întrebării independenţa şi demnitatea funcţiei prezidenţiale". Din tabăra susţinătoare, riposta s-a vădit ceva mai palidă. S-a zis că avionul e un soi de maşină cu pene, şi cutuma "cocoşului galic" permite împrumutarea zburătoarei mecanice. Cât despre miliardar, omul "şi-a făcut singur averea, iar statul nu intervine în afacerile sale". Presa franceză s-a pornit să disece subiectul, să-l întoarcă pe toate feţele, în funcţie de orientarea ideologică ori de sponsorul, îndeobşte ocult, al fiecărei publicaţii. Sub fierbinţeala soarelui Luxorului, cuplul de îndrăgostiţi nu s-a sinchisit de accesul de mo