Există multe teorii ştiinţifice legate de ceea ce se întâmplă în timpul morţii clinice, iar multe dintre ele atribuie experienţele de după moarte unei activităţi cerebrale ridicate.

O nouă cercetare, care a analizat activitatea electrică din creierii şobolanilor înainte şi după ce aceştia au intrat în stop cardio-respirator, a oferit însă mai multe informaţii referitoare la ceea ce se petrece cu noi după moarte.

În primele 30 de secunde

Echipa de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Michigan au realizat studiul pe 9 şobolani care aveau electrozi conectaţi pe suprafaţa creierului. Fiecare animal a fost injectat cu clorură de potasiu pentru ca inima sa să se oprească.

Astfel, şobolanii intrau în moarte clinică. Cu toate acestea, creierul animalelor nu a murit imediat. În primele 30 de secunde care au urmat opririi inimii, acest organ a prezentat semne de activitate. Mai mult, oamenii de ştiinţă au subliniat că nu a fost vorba doar de mici impulsuri pe ici pe colo.

„Am fost surprinşi de nivelurile mari de activitate. De fapt, în timpul experienţelor din preajma momentului morţii, multe semnături electrice ale conştiinţei depăşesc nivelurile atinse în timpul stării de veghe, lucru care sugerează că, în stadiu incipient de moarte clinică, creierul este capabil de activitate electrică bine organizată”, a declarat anestezistul George Mashour, autor al studiului.

Potrivit unul alt om de ştiinţă care a luat parte la studiu, „acesta este primul cadru ştiinţific raportat de mulţi indivizi care au avut experienţe în preajma momentului morţii”. „Prin urmare, această explicaţie ştiinţifică ar putea explica sentimentul experimentat de oameni atunci când sunt în preajma morţii, acela descris ca momentul în care sufletul este gata să părăsească corpul sau lumina de la capătul tunelului”, au adăugat cercetătorii.