Dacă am înţeles bine din intervenţiile lor publice, poziţia politică a autorităţilor faţă de protestele de stradă din ultimul timp este că acestea sunt îndrituite în contextul măsurilor de austeritate adoptate, dar respectivele măsuri erau necesare pentru a aduce economic România pe calea echilibrului şi stabilităţii.
Teza ajustărilor economice necesare pentru restabilirea echilibrelor este strict corectă. Problema este doar ce fel de ajustări şi la ce conduce respectivul gen de ajustări!
Situaţia la care se ajunsese în economie în 2008, la capătul unui ciclu de creştere economică de câţiva ani, era marcată de dezechilibre masive şi reclama fără tăgadă ajustări severe. Cine nu recunoaşte acest lucru este nerealist. Creşterea economică fusese profund nesănătoasă, fiind obţinută aproape exclusiv pe bază de consum din import finanţat din bani externi. Deficitul de cont curent extern ajunsese incendiar. Creditul de consum, promovat de băncile străine din România, crease această situaţie, ducând la o expansiune neorganică a consumului, care fusese acoperită, în lipsa producţiei, din import finanţat pe banii băncilor. Aşa ceva nu putea dura! Chiar şi fără criza din Occident, avea, la un moment dat, să i se pună punct! Criza din Occident a oprit morişca şi chiar băncile străine au sistat finanţarea în 2009. Din acest moment, se deschidea o perioadă în care morişca creditului trebuia să se învârtă înapoi. Nu numai că expansiunea creditului de consum trebuia să înceteze, dar banii care îl alimentaseră până atunci trebuiau daţi înapoi.
Firesc era ca plata s-o facă, înainte de toate şi în principal, cei implicaţi, respectiv beneficiarii acestor credite şi dacă, din indiferent ce motive, aceştia nu mai erau în stare, nota de plată trebuia să cadă pe umerii promotorilor respectivelor credite (adică băncile), care ştiuseră la ce s