Reintregirea salariilor bugetarilor ar trebui sa fie o veste buna. In primul rand pentru cei care au pierdut un sfert din venituri in urma cu doi ani, dar si pentru mediul privat. Bani mai multi inseamna consum mai mare, iar consumul mai mare impinge inainte economia. Dar in povestea aceasta a majorarii sunt atat de multe inadvertente incat pare mai degraba motiv de ingrijorare decat de bucurie.
De la prima vedere contrariaza razgandirea lui Traian Basescu. La sfarsitul lui ianuarie ii ioniza iritat pe reprezentantii coalitiei care incepusera sa vorbeasca despre majorari salariale in 2012. Spunea pe atunci presedintele ca nu a identificat niciun loc in buget de unde sa se poata taia pentru a se pune mai mult la lefuri. Iata ca dupa nici trei luni, Traian Basescu nu numai ca accepta, dar cere chiar domnia sa revenirea salariilor la nivelul pe care il aveau cand actuala coalitie a luat puterea.
Sa intelegm ca a identificat sursele pentru aceasta majorare? Si, cel putin la fel de important, este ea sustenabila pe termen lung? Pentru ca o majorare electorala in iunie, urmata de o noua taiere la inceputul lui 2013, dupa alegeri, ar fi doar o sinistra farsa. Poate ca nu va fi asa, dar ma intreb prin ce miracol va gasi Romania resurse pentru majorari sustenabile, cat timp intreaga Europa intra oficial in recesiune.
In urma cu numai cateva zile, in interviul de la TVR, premierul Mihai Razvan Ungureanu s-a aratat mai mult decat rezervat in privinta majorarilor salariale, vorbind apasat doar despre reducerea CAS cu un procent inca incert. Stie presedintele ce nu stie premierul despre datele economice sau a trasat o sarcina pe care premierul trebuie sa o execute, indiferent de mersul economiei ? Dezolante ambele variante.
Apoi, daca exista resurse, oare nu ar fi mai inteleapta revenirea in primul rand la nivelul anterior al TVA? O