Imi amintesc şi acum foarte bine, deşi aş vrea să nu mi se fi întâmplat niciodată mie, de acel an în care a trebuit să pun ştampila pe cel pe care nu mi-l doream : era, totuşi preferabil lui V.C. Intre etica convingerii şi etica responsabilităţii (Max Weber), de această dată eram chiar eu, eu însumi. Nu mi s-a uscat atunci mâna, dar parcă şi acum simt un fel de furnicături până-înspre cot, ce revin cu regularitate din patru în patru ani, iar anul acesta riscă să se facă din nou simţite mult mai acut şi mult mai des; de azi, parcă au şi început deja.
Din nou, nu va trebui să votez nici pentru cine merită, nici pentru cel pe care l-aş dori –că de vrut, e cale lungă… deşi, odată, l-am vrut. Dar când, după episodul 322, l-am auzit mândrindu-se în faţa naţiei ca şi cum el ar fi fost alesul meu, m-a năpustit senzaţia de greaţă.
EBA lui nu a făcut decât să-mi accentueze senzaţia, până aproape de sufocare. Au venit apoi tăierea salariilor bugetarilor, a pensiilor, creşterea TVA şi modificarea codului fiscal de-azi-pe-mâine şi manelist (fără număr), dupa ce fuseseră deja cele cu afară toţi « ai voştri » ca să vină toţi « ai noştri ». Cu Berceanu, Videanu, Udrea, Apostu şi clica ce gestiona prăduirea acum spre centru-dreapta, după ce cu Năstase şi ai lui Culiţă Tărâţă, Triţă Făniţă, Voiculescu şi gaşca prăduirea fusese înspre stânga (Bancorex, FNI, nu ne vindem ţara înainte de-a fura noi cât putem –vă mai amintiţi ?). Ca să fii femeie de servici, trebuia să porţi acum tricoul Olandei, iar pe cele roşu şi galben să scuipi cu îndârjire, după ce au fost mândria ta ! Toate acestea din cauza unei lipse de voinţă caracteristice tuturor politicienilor noştri în a starpi (sau măcar reduce semnificativ) hoţia bine ordonată a fraudelor de tot felul (apropo : cine e regina ? câte regine au fost din ‘89 până azi ? ). « Baieţii deştepţi », mulţi dintre ei mosteniţi, au rămas