CALENDAR GASTRONOMIC
SIMONA CHIRIAC
Noi, cei de astazi, ne-am obisnuit ca timpul sa se scurga invariabil, momentele magice fiind uitate aproape cu totul. Ma refer aici la toate sarbatorile populare, cu adanci radacini arhaice, cu ocazia carora cerurile se deschideau, iar minunile puteau avea loc oriunde.
Privind din aceeasi perspectiva, ne-am obisnuit ca anul sa se desfasoare avand doua repere stricte: va incepe intotdeauna pe 1 ianuarie si se va sfarsi pe 31 decembrie. Si totusi, pe langa calendarul obisnuit, gregorian, mai exista alte doua: unul agrar si altul pastoral. Insasi denumirea ne da unele indicii: desfasurarea lor se afla in stransa legatura cu doua dintre cele mai vechi indeletniciri ale romanilor: cultivarea pamantului si pastoritul.
CALENDARUL AGRAR. Acesta imparte anul in doar doua sezoane: vara si iarna. Punctele de reper sunt cele doua echinoctii: de primavara (21 martie) si de toamna (23 septembrie). Timpul poate fi asemuit cu un rac. Vara merge inainte, fiind o perioada cu mari evolutii, caci roadele se parguiesc, se culeg si exista timp si pentru sarbatorirea recoltei din acel an. De la 23 septembrie, timpul regreseaza, plantele se usuca, iar activitatile intra intr-o dulce amortire. Si totusi, undeva, sub pamant, semintele plantate de cu toamna ascund in ele un nou inceput.
CALENDARUL PASTORAL. Cuprinde si el doar doua anotimpuri: vara si iarna. Vara debuta pe 23 aprilie, de Sangiorz, zi in care se alegeau odinioara ciobanii care urmau sa poarte turmele de oi pe drumurile de munte. Peregrinarea lor se incheia o data cu sosirea iernii pastorale, de Samedru (26 octombrie). Iarna, viata reintra in normal si pentru ciobani, perioada de oarecare izolare luand sfarsit. Este firesc ca fiecare dintre aceste calendare sa aiba un punct culminant, asemanator zilei de 31 decembrie din calendarul gregorian.
