Multe femei trecute de 40 de ani se ascund în spatele scuzei „n-am timp“ când vine momentul să se ocupe de viaţa lor intimă şi de găsirea partenerului ideal. În ultimele decenii, statisticile au evidenţiat o creştere a numărului femeilor care tot amână întemeierea unei familii, până când vârsta le determină să abandoneze ideea.

Au o carieră bine aşezată, suficienţi bani pentru a-şi permite o viaţă confortabilă, se îngrijesc, se îmbracă elegant - pe scurt, sunt nişte femei de dorit şi, totuşi, pe la 30-40 de ani sunt tot singure. Unele aleg cu bună-ştiinţă celibatul, altele se întreabă de ce nu-şi găsesc partenerul potrivit.

Multe dintre ele nici nu se mai obosesc să-şi caute sufletul-pereche, frecvenţa întâlnirilor la care consimt să iasă scăzând pe măsură ce înaintează în vârstă. Altele îşi găsesc consolarea în plăceri furate, devenind ceea ce americanii au denumit plastic „cougars", adică „pume", femei care sunt tot timpul la pândă pentru a pune gheara pe un bărbat mai tânăr, fie şi doar pentru o noapte. Deşi se declară emancipate şi fericite aşa cum sunt, chiar şi cele din „specia prădătoarelor" visează, în taină, să găsească un mascul pe măsură. Visează, dar rareori întreprind ceva concret în sensul găsirii unui partener stabil. Motivaţia cel mai des întâlnită la femeile aflate în această situaţie este „n-am timp". Însă psihologii spun că aceasta este doar o scuză comodă şi plauzibilă.

„Casa mea e la birou"

„Muncesc de dimineaţa până seara, în weekend abia am timp să trec şi pe la ai mei, să le mai fac nişte cumpărături. Când să mai ies şi la întâlniri?" În acest fel răspunde Lavinia D., ori de câte ori prietenele sale o întreabă cum stă cu viaţa amoroasă. Are 35 de ani şi lucrează la o firmă din Bucureşti, în domeniul resurselor umane. De multe ori, când vine vorba de căsătorie, invocă studii şi statistici - cum ar fi că angajatul î