Generatiile ulterioare au abandonat formula, neintelegind, in fond, la ce buna. Boema ce daduse marca unui oras de rasa era de-acum o abstractiune. Altceva, ce?, luindu-i locul. A existat cindva - intr-un Iasi apasator prin dura supraveghere - o rezervatie nobila, in stare a intretine ceva dintr-un inefabil ce disparea de la o zi la alta. Si nu era usor. Pentru ca, intii, se impunea o selectie stricta a aleselor personaje ce evoluau atunci pe trotuare sau la mesele de birt, apoi, si mai dificil, o combustie ascunsa, in stare a se confrunta, subteran, cu uriciunea agresiva a regimului. Calitati doar la indemina acestor alesi. Generatiile ulterioare au abandonat formula, neintelegind, in fond, la ce buna. Boema ce daduse marca unui oras de rasa era de-acum o abstractiune. Altceva, ce?, luindu-i locul. Nevazindu-i rostul - de o vetustete pe care n-o prizau -, noile personaje ale scrisului, muzicii, picturii si-au orientat vocatiile spre solutiile imediate, ale concretului si eficientei. Chit ca, in mare, cei dinainte - boemii - isi rezolvasera mult mai simplu nevoile zilnice: livrindu-se, fara complicate ecuatii manageriale, obisnuitilor degustatori de frumos. In fond, era mult mai la indemina sa-si ofere acestora nu stiu ce placut peisaj de pe cele sapte coline, decit complicata persuadare, acum, a recentului inavutit, cu nu stiu ce sofisticat aranjament. Semintia a disparut. Neducindu-i dorul decit doar nevindecatii intirziati in nostalgii. Printre care ma prenumar. Despre citeva siluete de-aici am mai scris. Daca revin asupra lor este pentru ca doresc sa personific mai pregnant un rastimp atit de apasator, dar si atit de incitant in a fi provocat. Iar siluetele asta au si facut. Margarit iesea, proaspat, de sub pulpana lui Calinescu, de unde, poate, si limba lui ascutita. Atit de inconfundabila la masa de birt. Amenintat cu militia de unul din comeseni, pentru ca asc