Cine zice, ăla este!, cel mai nou film al cineastului turco-italian Ferzan Özpetek, a fost „marketat“ ca o comedie de familie cu homosexuali, însă nu îşi onorează promisiunile.

Tommaso, fiul cel mic al familiei Cantone, proprietară a unei fabrici de paste în Lecce, revine în oraşul natal după anii de studenţie petrecuţi în îndepărtata Roma. El ascunde trei secrete, pe care i le divulgă iniţial doar fratelui său mai mare, Antonio, urmînd să se destăinuiască în faţa întregului clan la cina festivă în cadrul căreia tatăl lor, Vincenzo, va anunţa predarea conducerii fabricii. Primul secret este că nu a studiat Economie, cum cred rudele sale, ci Filologie. Al doilea: Tommaso nu are nici cea mai mică intenţie de a se implica în afacerea familiei, ci visează să devină scriitor. Ultimul secret are, însă, cel mai mare potenţial de şoc pentru familia sa tradiţionalistă: este homosexual şi are un iubit la Roma. La masa festivă, Tommaso este şi el şocat de Antonio, care i-o ia înainte şi îşi declară homosexualitatea, provocîndu-i un atac de cord lui Vincenzo. Pentru a-şi menaja tatăl, Tommaso amînă să repete gestul fratelui său, acum surghiunit, şi acceptă temporar să preia managementul fabricii, alături de Alba Brunetti, o uitată prietenă din copilărie. Selecţionat în „Panorama“ Berlinalei de anul trecut, Cine zice, ăla este! a avut succes de box-office pe plan naţional, ceea ce nu a surprins pe nimeni: după Viaţa secretă (Le Fate ignoranti, 2001), an de an, toată lumea aşteaptă cu nerăbdare „il nuovo film di Ferzan Özpetek“, sperînd ca regizorul să revină la forţa care l-a impus printre cei mai apreciaţi cineaşti italieni de azi. Din păcate, Cine zice, ăla este!, care a trecut aproape neobservat prin alte ţări, nu este filmul revenirii lui Özpetek în prima ligă a cinematografiei italiene, ci o nouă dezamăgire semnată de un regizor în vizibilă eclipsă de formă. Sp