In fine, am hotarit sa merg din nou cu autocarul. Nu, nu-i atit de comod precum cu trenul, dar sensibil mai ieftin, iar eliadesca iesire din timp functioneaza comparabil (te poti, adicatelea, cufunda la fel de bine in vreo lectura - macar cit e zi), iar cind te plictisesti nu se poate sa nu observi chestii iesite din comun, hazlii ori ciudate, care sa te rasplateasca si ele intrucitva. Ani de zile am calatorit cu trenul spre Germania - pentru ca-i mai comod si pentru ca nu aveam nevoie sa pun la socoteala timpul petrecut pe drum, puteam sa-l folosesc pentru lectura (o revista, un ziar, o carte), basca cireasa de pe tort: biletul (valabil o luna) imi permitea cite opriri as fi vrut de-a lungul rutei alese, iar eu unul faceam cite-o halta de o zi fie la dus, fie la intors la Viena, la prietenul si scriitorul Johannes Gelich (fost lector austriac la Iasi), pentru o partida de tenis de masa si un pahar de vorba. Dar dupa ce biletul s-a tot scumpit si, coroborat cu asta, am mai si patit-o urit de tot in citeva rinduri, am renuntat si-am ales sa merg (din nou) cu autocarul: faptul ca rapidul "Dacia" Bucuresti-Viena parca se abonase la un moment dat la intirzieri de peste 3 ore (in loc de ora 9, sosea dupa ora 12 la Viena!) a fost si el (pe linga scumpirile succesive) un motiv serios pentru renuntarea la tren; dar cea mai urita patanie mi s-a intimplat acum aproape doi ani, cind m-am pornit, ca de obicei, spre ai mei pentru sarbatorile de iarna. Nici nu pornise bine Dacia Expres din Bucuresti, ca "nasul", vazind ca aveam bilet de Germania, m-a intrebat retoric: - Stiti ca trenul asta merge doar pina la Arad, nu? Nu, nu stiam! - Cum asa? - Pai, feroviarii unguri is in greva! Cale de intors nu exista. Am ramas in tren, iar ajuns la Arad (dupa miezul noptii!) am coborit si m-am dus (ca multi alti calatori) la "Informatii". Solutia CFR Calatori? - Va putem returna aici si acum