Nu este cea mai mare nenorocire ca echipele de fotbal din Romania revin in zona inferioara a circuitului european. Odata cu eliminarea echipei Steaua din Liga Europa s-a incheiat si acest sezon al cluburilor romanesti in Europa, unul mai prost decit cel trecut, in care am avut o echipa in "primavara europeana" (Unirea Urziceni) si patru in grupele Ligii Europa. Sezonul urmator va fi ultimul in care Romania va mai beneficia de boieria de acum, cu o echipa calificata direct in grupele Ligii Campionilor si cu alte patru in cea de-a doua competitie europeana intercluburi. Aceasta deoarece se "rade" cu lama din clasamentul "cincinalului" prodigiosul sezon 2005-2006, iar, din 2012, echipa campioana va juca tururi preliminarii in Liga Campionilor, iar numarul echipelor din Europa League va scadea. Exista si factori obiectivi care contribuie la acest declin, fiindca, daca analizam mai atent, prezenta unei echipe direct in grupele ligii mari numai boierie nu poate fi numita. Este adevarat, este o onoare si o placere sa primesti la Cluj sau la Bucuresti echipe precum Chelsea, Bayern sau Real Madrid, insa punctele pentru clasamentul UEFA nu se prea inghesuie in desagi. Pe de alta parte, numarul mare de echipe inscrise in competitii sporeste numitorul raportului care produce coeficientul si face ca o victorie de prestigiu sa nu se reflecte in prea mare masura. In Liga Europa este ceva mai usor, prin prisma valorica a adversarilor, insa, pe de alta parte, grupele sint mult mai dure fiindca, spre deosebire de Liga Campionilor, locul III nu duce nicaieri. De aceea, caderea fotbalului romanesc in Europa era intrucitva previzibila, iar alde Beckenbauer si Rummenigge s-au speriat degeaba atunci cind Romania depasea, la un moment dat, Germania in clasamentul UEFA. Kaiserii din Bavaria pot sa fie multumiti: romanii se aseaza, linistiti, la locurile lor. In compensatie, se mai observa si