1928. Apar primele semne care vor conduce foarte curând la tragediile Marii Crize. Wall Street se pregăteşte să dea în clocot. Economiile populaţiei vor dispărea ca prin farmec. Brockerii se vor arunca de la ferestre. Bogaţii se vor trezii peste noapte faliţi...
Louis Dapples, preşedintele Nestlé de la momentul respectiv, primeşte o provocare interesantă din partea fostului angajator, Banque Francaise et Italienne pour l’Amérique du Sud. După căderea bursei de pe Wall Street şi colapsul preţurilor cafelei, banca deţinea în portofoliu cantităţi foarte mari de stocuri de cafea în depozitele din Brazilia. Provocarea lansată către Nestlé a fost aceea de a transforma aceste stocuri în “cuburi de cafea solubilă” care să poată fi comercializate.
Descoperiri
Chimistul Max Morgenthaler s-a alăturat companiei Nestlé pentru a ajuta echipa de cercetătorii în gasirea unei soluţii.
După trei ani de cercetări, a avut loc prima descoperire: produsul café au lait – un amestec de cafea, zahăr şi lapte – transformat în pudră, îşi păstra aroma mai mult timp. Dar această pudră nu se dizolva uşor, iar conservarea laptelui şi a zahărului reprezentau adevărate provocări pentru producţie.
În cei trei ani de cercetări amănunţite, Max Morgenthaler a descoperit faptul că aroma se păstra mai bine în cazul cafelei cu lapte şi zahăr, decât în cazul produsului neîndulcit. De asemenea, acesta a descoperit că aroma de cafea se conserva mai bine în urma expunerii la temperaturi şi presiuni mari. Astfel, Max Morgenthaler a ajuns la concluzia că secretul conservării aromei de cafea stă în crearea unui sortiment solubil cu suficienţi carbohidraţi care să confere savoare. Această nouă direcţie a fost una diferită de conceptul iniţial.
Un an mai târziu, specialiştii Nestlé au folosit o tehnică specifică de a produce această pudră. Soluţia a
