Mult preconizata greva generala a sanitarilor s-a amanat brusc. Imediat dupa ce au manifestat in fata guvernului joia trecuta, a inceput sa se auda ca, de fapt, nu va mai avea loc nici o greva. In urma cu o luna, cand si-au asternut revendicarile pe o hartie pentru care se negociaza de zile intregi, conducerea Federatiei Sanitas hotarase sa se ajunga la oprirea activitatii in sistemul sanitar. Traseul era pe sfarsite, dupa o greva de avertisment de doua saptamani, fara a fi intrerupta activitatea, urmand ca, pe 7 aprilie, tot sistemul sanitar din tara sa-si puna ustensilele pe masa si sa arate celor ce conduc tara ca pot face si acest lucru. Daca s-ar fi intamplat asa, ar fi fost prima actiune de acest gen la nivel national. De fapt, greve in sanatate au mai fost. Dar cu bucata. Una ici, alta dincolo, si oamenii s-au intors pana la urma la munca, dupa o serie de promisiuni care nu au mai fost puse in practica. Cea mai de amploare greva a avut loc in vara anului trecut, la Iasi. S-au cerut salarii, s-au cerut conditii de trai - doar minimul necesar. Unele cadre medicale au ajuns chiar la disperare, amenintand, cum a fost cazul Spitalului TBC din Birnova, ca vor lega pacientii pe linia de tren. Probabil ca guvernantii nostri au ras cand au auzit despre asta. Sau pur si simplu nu le-a pasat. Revendicarile au inghetat pe bucata de hartie, iar oamenii, osteniti de atata agitatie, s-au intors la locul lor de munca. Deja se anuntau niste restructurari si fiecare tinea la locul sau de munca, chiar daca nu castiga decat putin.
Mai mult, nepasarea celor de sus - Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii etc. - a atins punctul final chiar saptamanile trecute. Dupa ce au ramas fara serviciu, sase femei, tot din Iasi, au intrat in greva foamei. Ajunse aproape de pragul pensiei, ele s-au trezit, pur si simplu, date afara de medicii de familie care nu s-au gandit decat l