Spatiul cultural al modernitatii s-a dilatat monstruos sub presiunea inmagazinarilor istoriei, amenintind sa cedeze.Prin urmare, sintezele au venit ca o necesitate de supravietuire a speciei (culturale). Experienta culturala anglista este, in mod fundamental, pentru oricine o practica timp indelungat, un exercitiu al rigorii si sintezei. Asemenea tuturor limbilor germanice, engleza reprezinta un cod de comunicare sintetic, focalizat pe surprinderea continuturilor semantice complexe in capacitatea de sugestie a unui singur concept, a unui singur instrument semiotic sau a unei singure categorii lexicografice. De aceea, engleza, ca si germana, ramine o limba a marilor filozofi, a mintilor sofisticate, doritoare de concizie si precizie in exprimare. In engleza, te poti juca oricit cu accesoriile materiale ale limbii propriu-zise, dar nu ai cum atasa echivocul ideilor abstracte cuprinse in ea. Acest automatism a trecut, firesc, dinspre limbaj catre mentalitate, influentind, in timp, modul de a fi al civilizatiei ca atare. Anglia - in epoca industrializarii - si, ulterior, America - in faza cibernetizarii - au impus principiul vitezei in cinetica istoriei, fortind civilizatiile concurente sa tina pasul progresului prin ceea ce s-a numit, plastic, "arderea etapelor". In stiinta si tehnologie, lucrurile sint suficient de clare pentru a ma scuti de exemplificari. Problema apare mai curind in teritoriul disciplinelor umaniste, unde acelasi model anglo-saxon a adus - in ultimele decenii mai ales - asa-zisa "sinteza culturala", echivalentul "arderii etapelor" in planul formatiei intelectuale. In Romania, posesoare a unei culturi si limbi analitice, diametral opuse adica spiritului germanic, lumea priveste - de regula - cu ochi critici sinteza culturala (si aici nu ma refer concret la marile sinteze erudite, absolut necesare in munca de biblioteca, ci chiar la digest-urile de inf