Nu degeaba Mao aprecia in mod deosebit sloganul inventat de un student, membru al garzilor rosii: "Ma revolt prin supunere". S-a vazut, atunci, cit de dezastruoase pot fi indoctrinarea, fanatismul si imbecilizarea. Se implinesc, saptamina aceasta, patru decenii de la declansarea, in China, a asa-numitei "Revolutii culturale". Pe 16 mai 1966 s-a constituit, la cel mai inalt nivel, Grupul Revolutiei Culturale, in frunte cu Mao Tzedun si cu sotia acestuia, Jiang Quing. Pentru Mao, miza era foarte mare: el trebuia sa-si recistige autoritatea, zdruncinata in urma ingrozitorului esec al "Marelui Salt Inainte" din 1959-1961, cind politica economica preconizata de liderul de la Beijing a declansat o foamete cumplita, soldata cu 43 de milioane de morti (voi folosi si in continuare datele ce se afla in capitolul despre China - scris de Jean-Louis Margolin - din Cartea neagra a comunismului, coordonata de Stéphane Courtois si aparuta in traducere romaneasca, la Humanitas, in 1988). Revolutia culturala a fost, cu formula utilizata in Cartea neagra … , un "totalitarism anarhic" sau, ca sa reluam definitia lui Jean-Luc Domenach, o "rebeliune represiva". Mao Tzedun a incitat la formarea "Garzilor rosii", alcatuite mai intii din studenti si elevi, mai tirziu si din muncitori si tarani. La 1 iunie 1966 se citeste la radio un dazibao (afis cu lozinci) al unei asistente la filosofie de la universitatea din Beijing, care chema la distrugerea radicala si totala a tuturor "monstrilor revizionisti" ("Sa spargem toate controalele si comploturile malefice ale revizionistilor, in mod decisiv, radical, total, complet! Sa distrugem toti monstrii, toti revizionistii de tipul lui Hrusciov!"). Bandele formate din tineri care fluturau "carticica rosie" (cu citate din "gindirea revolutionara" a lui Mao) au inceput o campanie violenta de demascare si pedepsire a "dusmanilor poporului". Cifrele sint,