Internetul este o sursă inepuizabilă de informaţii, date, articole. Căutând astfel de materiale legate de povestea de la Roşia Montana, am găsit un text tulburător, incredibil, greu de închipuit că în urmă cu mai bine de 200 de ani s-a putut spune aşa ceva. Textul l-am găsit pe blogul lui George Damian şi este un fragment dintr-o lucrare deosebită.
Cartea se intitulează: „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. O lucrare în opt volume, ce strânge între coperte scrisori texte scrise de călători prin Ţările române.
Printre ele, şi această scrisoare a unui maistru minier. După ce am citit, ni s-a făcut pielea ca de găină. Nimic nou sub soare!
Wilhelm Gottlob Ernst Becker, un maistru miner din Saxonia, a vizitat Roşia Montană la 29 noiembrie 1805, şi a lăsat următoarea descriere a locului:
„În întreaga Transilvanie alternează cea mai mare bogăţie cu cea mai amară sărăcie,
Toate împrejurimile de la Roşia Montană, care, ca majoritatea oraşelor de mineri, se află într-o vale adâncă, au un aspect părăginit, deşert şi sălbatic, deoare