Recent, am dat peste un articol in care se mentiona ca Romania va avea nevoie de cel putin 25 miliarde de euro pentru a aduce infrastructura drumurilor la un nivel minim conform standardelor UE – si vorbim aici nu doar de autostrazi, ci si de drumuri nationale si locale. si sa nu uitam de celelalte feluri de asa-numite infrastructuri "locale", precum spitale, scoli, facilitati de administrare a gunoaielor, instalatii de tratare a apelor, etc. Ceea ce inseamna ca va fi de datoria primariilor, a autoritatilor locale si a consiliilor locale/judetene sa finanteze sau sa asigure finantarea acestor proiecte de infrastructura. In acelasi timp, in conformitate cu legislatia actuala (Legea 273/2006, ulterior modificata si republicata), autoritatile locale au un grad de indatorare de 30% (adica o limita a datoriilor), ceea ce inseamna ca nu isi pot asuma datorii (fie prin imprumuturi, fie prin emiterea de obligatiuni) mai mari de 30% din venituri (care in majoritate provin de la bugetul national).
Si cum multe primarii ale oraselor mari sunt deja aproape de aceasta limita, o serie de probleme sunt iminente, daca avem in vedere nevoile de infrastructura nascute din necesitatea urgenta si acuta a Romaniei de a se alinia celorlalte state membre ale UE.
Cu toate ca prevederile referitoare la limita de 30% au intrat in vigoare in ianuarie 2007, acest lucru nu este totusi suficient, daca avem in vedere fondurile enorme pe care autoritatile locale din Romania vor trebui sa le puna la dispozitie in urmatorii 5-15 ani. Desigur, vor fi, de asemenea, disponibile fonduri de la UE – si ma refer aici la miliardele de euro care se vor indrepta catre Romania.
Cu toate acestea, obtinerea concreta a acestor fonduri nu va fi tocmai usoara, din moment ce, vorbind la modul general, folosirea fondurilor va necesita participarea din partea autoritatilor locale cu