Dupa un prim val de revolte populare in Orientul Mijlociu, asistam la intensificarea miscarilor de strada in locuri pe care personal nu le-am vazut candidate principale la asemenea revolte – Libia siBahrain. In Yemen manifestatiile continua si ciocnirile intre gruparile de manifestanti pro si contra guvenului au schimbat traditionalalele ciocniri cu fortele de ordine ale guvernului.

Bineinteles ca exista un numitor comun intre toate aceste revolte, el este insa extrem de minor, avand in vedere ca o mare parte dintre aceste miscari populare au un caracter local extrem de pronuntat. Numitorul comun nu este in nici un caz cel promovat in vest de mass-media, preponderent occidentala, lipsa de democratie. Majoritatea populatiilor in cauza au viziuni extrem de diferite de cele occidentale despre felul in care ar trebui sa arate o democratie si care ar fi rolul statului in jocul politic si administrarea tarii. Intr-un fel sau altul, majoritatile absolute din aceste tari vad statul in felul in care multi dintre compatriotii nostri il vad. Statul trebuie sa asigure locuri de munca, sa construiasca locuinte ieftine si sa aiba grija ca alimentele de baza sa fie accesibile maselor populare, indiferent de realitatile economice pe piata mondiala sau care ar fi resursele locale pentru asigurarea acestor doleante. Deci democratia-liberala si economia de piata nici macar nu pot fi privite cu simpatie acolo. Numitorul comun este mizeria, coruptia si lipsa de legatura, limbaj si comportament intre conducerilegerontocraticedin statele respective. Autocratul suprem in Egipt avea peste 80 de ani, cand media de varsta a populatiei este de 22 de ani. In Tunisia diferenta a fost de 65 fata de 24, in Algeria de 67 fata de 23, in Yemen 63 fata de 18. Puteti vedea in graficul alaturat situatia globala, conform unui studiu facut de The Economist. Un ultim element care a dezvoltat aceste re