Dara, care a uimit mii de oameni cu prestația sa de la Eurovision, este în viața de zi cu zi o tânără optimistă și dependentă de sporturi extreme.

Adevărul: Te-ai calificat pe locul 3 în finala naţională Eurovision, ceea ce este un record pentru o tânără artistă. Cu ce aşteptări te-ai însris în acest concurs?

Dara: Voiam cu toată ardoarea să ajung în top, nu neapărat să câştig, o zic cu mâna pe inimă. Au fost artişti care au meritat mai mult decât mine, inclusiv Pasha Parfeni. E mult mai important feedback-ul pe care l-am primit de la oameni.

Cânţi de la şase ani. Unde ai stat „ascunsă" până acum?

Cred că lumea are nevoie de un boom de informaţii despre o persoană, ca să devină interesată de ea. Videoclip, imagine, promovare, un repertoriu mai bine definit... Iar eu nu vreau nimic din toate acestea. Acum s-au adunat oameni care cred în mine şi sunt siguri că putem face ceva frumos împreună.

Ştii deja ce gen de muzică vrei să faci?

Cu siguranţă. Voi cânta piese cu influenţe balcanice, cam ceea ce aţi auzit în „Open your eyes". O muzică care se cântă uşor, care poate fi ascultată de oricine şi care are mesaj. Nu voi exclude nici baladele în română, pentru că oamenii noştri sunt romantici şi mereu le-au plăcut melodiile de suflet.

Ce a însemnat pentru tine experienţa Eurovision?

În niciun caz nu iau acest concurs ca pe o sursă de faimă. E un rod al muncii şi un rezultat foarte mic în comparaţie cu ceea ce îmi propun. Să ştiţi că uneori chiar evit să citesc critici sau comentarii pozitive la adresa mea. Un artist, dacă este lăudat prea mult, are impresia că nu trebuie să mai facă nimic. Eu însă am încă multe de făcut.

S-a schimbat în vreun fel viaţa ta după concurs? Te recunoaşte lumea pe stradă?

Mă recunoaşte, iar pentru mine e haios să-i văd zâmbind. Chiar azi-dimineaţă în microbuz un copilaş îşi întreba mama cine-