Daca ar fi sa alegem din opera lui Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, patriot francez de prima linie (cel putin in Marele razboi), cu origini poloneze dupa tata si italiene dupa mama, o productie literara care sa se apropie de conditiile best-seller-ului, aceasta ar fi fara indoiala romanul (de-un erotism crud, care merge de la ondinism la pederastie trecand prin onanism si vampirism) Les onze milles verges ou les amours d'un hospodar, adica istoria unui periplu, aprig condimentat sexual, de la Bucuresti la Paris si apoi impins pana la fruntariile Orientului, al carui protagonist este printul roman Mony Vibescu. Vibratiile romanesti*, numai ele, ar fi fost de natura sa ridice masele de cititori romani sa-l cumpere. Desi tradus la noi, situatia n-a fost, n-a fost asa... In Franta insa romanul si-a trait gloria populara si inca se bucura de succes printre cunoscatori si amatorii de picanterii extreme. Acolo, dar nu numai, Guillaume Apollinaire, fiindca despre el vorbim, este in continuare unul dintre cei mai recitati poeti de limba franceza. Nascut din spuma ultimelor valuri ale simbolismului, Apollinaire a avut vizionarismul lui Rimbaud, dar si muzicalitatea lui Rimbaud. Asa ca nu e de mirare ca, dupa Chanson d'automne, poemul rimbaldian vedeta al tuturor serbarilor scolare francofone, Le Pont Mirabeau (a doua poezie din volumul Alcools, publicat in 1913) maseaza, tonic, inimile tuturor indragostitilor raniti si hraneste langoarea petrecaretilor cufundati in alcool.

Ei bine, de-acolo de sus, din Panteon, poetul iubirilor pierdute isi poate vedea de-abia acum, la aproape 90 de ani de la moartea sa (survenita in 1918, din pricina unei pneumonii), tiparita integrala scrisorilor si poemelor pentru Lou. Indragostit frenetic, in 1914, la Nisa, de Genevieve Marguerite Marie-Louise de Pillot de Coligny, pe care o va supranumi Lou ("Je pense a toi mon Lou ton coeur