În locul obişnuitului tabel cu cotaţii, vă oferim, în acest număr, în mod excepţional, cîteva opinii de la criticii de film. Am preferat diagnostice scurte şi clare, care să pună în evidenţă relevanţa simbolică a filmului Poliţist, adjectiv în Noul Cinema Românesc. - Ileana BÎRSAN: „Un înger exterminator sui generis“

Chiar dacă A fost sau n-a fost? a pregătit terenul pentru o piesă rară, cum este Poliţist, adjectiv., filmul lui Corneliu Porumboiu ne rezervă revelaţia unei experienţe cinematografice cu totul neconvenţionale. Filmul insistă să construiască din aşteptări plicticoase, gesturi mecanice şi vorbe aparent fără rost un fragmentarium cotidian impresionant, într-o poveste a cărei intrigă nu prezintă prin ea însăşi mare importanţă. În schimb, expresia filmică şi relieful ei semantic fac pionierat, cel puţin în cinematograful românesc. Curajul şi insistenţa cu care vorbele scrise rămîn pe ecran şi dublează acţiunea, rapoartele de filaj, definiţia conştiinţei scrise pe tablă, contrapuse definiţiei din dicţionar etc. etc. traduc exemplar bîjbîiala, relativismul şi absurdul Puterii, în diferitele sale grade. Definiţia adjectivului poliţist este întruchipată de acest înger exterminator sui generis – comandantul Anghelache (Vlad Ivanov), antologic în ceea ce priveşte conotaţia politică şi nu numai. - Iulia BLAGA: „Unul dintre cele mai bune filme româneşti“ Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine Poliţist, adjectiv mă face nu doar să chestionez sensul cuvintelor mai mult decît altădată, dar şi să simt cît de găunoşi au devenit termenii cu care operează critica de film. Mi se pare unul dintre cele mai bune filme româneşti, dar dincolo de toate cîte s-au spus despre el – referitor la stilistică, timp real, fals policier, referinţe, umor –, am senzaţia că vine ca un film sanogen peste un peisaj gălăgios şi confuz (şi nu mă refer neapărat la peisajul cinema