Cand vorbesc despre “echipe” ma refer in general la aliante traditionale sau unele generate “ad-hoc” de evenimente care necesita o actiune coordonata. Daca ar trebui sa-i acord anului un singur termen de caracterizare ar fi “2010 – un an stânjenitor”; poate merge si deranjant – ambele sinonime ale cuvantului consacrat in limba engleza, embarrassing. Ei bine, aliantele traditionale nu prea au functionat in acest an si nici macar cele formate ad-hoc nu au dat rezultatele asteptate, dovedindu-se intr-un fel sau altul ineficiente. Spre amurgul acestui an se configureaza noi structuri aliate, care poate se vor forma sau poate nu. In orice caz, traditiile nu prea au fost respectate in acest an si multe lucruri care pareau sigure s-au dovedit incerte si, in parte, si  ineficiente. G-7,  fondat in 1976, care era format din Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Canada si Statele Unite s-a metamorfozat in 1997 in G-8 cu alaturarea Rusiei si in sfarsit  G-20 format in 1999 si compus din reprezentantii continentelor lumii. Africa este reprezentata de Republica Sud-Africana, Europa de UE, Franta, Germania, Italia,  Marea Britanie si cele doua Euro-Asiatice – Rusia si Turcia. America de Nord este reprezentata de Canada, Statele Unite si Mexic. America de Sud este reprezentata de Argentina si Brazilia si in sfarsit reprezentanta masiva a continentului cel mai populat, Asia, cu China, India, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia si Arabia Saudita. Oceania bineinteles a fost reprezentata de Australia. G-20 a avut doua intruniri in 2010: prima in 26-27 iunie la Toronto si a doua intre 11-12  noiembrie la Seul. Am analizat respectivele doua intalniri si cred ca am fost foarte corect in concluziile care s-au dovedit corecte in timpul care a trecut de la respectivele adunari si pana in zilele de astazi. (Vezi postarile respective: G-20: stres post-traumatic – Seul si G-20: “să s