Pep şi Răzvan
Într-un sport unde experienţa e considerată de mulţi drept principala calitate, a apărut cineva care a făcut din tinereţe o virtute.
Pep Guardiola are 38 de ani şi pînă acum n-a antrenat pe nimeni, căci sezonul petrecut pe banca Barcelonei B, în a patra divizie a Spaniei, nu merită luat în seamă. Astăzi, Guardiola are 56 de meciuri oficiale la Barcelona şi a reuşit, în 10 luni, să transforme un grup intrat în depresie în cea mai frumoasă echipă din lume, cu permisiunea lui Manchester United.
Răzvan Lucescu are 40 de ani şi a trăit într-un fel ceea ce trăieşte Guardiola. La Rapid, în primul său sezon, a scos în lume o trupă blazată de comportamentul unui patron avar şi cameleonic, ducînd-o pînă la uşa semifinalelor Cupei UEFA. Acum, Răzvan se afla în faţa unei mari încercări, mult peste cea trăită sub Grant. "Naţionala" României nu e Rapid, fie şi pentru că Maftei şi Buga nu se compară cu Chivu şi Mutu. Pe teren, dar mai ales în afara lui.
Dar dacă Pep a reuşit cu Messi, Eto'o şi Henry, de ce n-ar reuşi Răzvan cu cei doi?
Guardiola şi Răzvan sînt foarte diferiţi.
Pep a fost un mare jucător. Cerebral, liderul din teren al Barcelonei, campion al Spaniei, cîştigător al Ligii Campionilor, mai apoi căpitan al unui Dream Team construit de Cruyff, internaţional.
Răzvan n-a fost atît de mare. Ca portar nici nu prea avea cum. Trăind în umbra numelui pe care-l purta, i-ar fi fost greu să se impună. A avut totuşi momentele lui de glorie ca jucător. Paradoxal, mereu umbrite în presă de succesele tatălui său.
Dar Guardiola şi Răzvan sînt atît de apropiaţi.
Pep a avut de la cine să înveţe. Mentorul său a fost Johan Cruyff, pe care-l copiază, dar îl modernizează în concordanţă cu timpurile noastre. În aprilie 1996, Barcelona lui Cruyff şi Pep a avut de jucat o semifinală