Cu toate că, oficial, investiţiile chinezilor sunt aplaudate la scenă deschisă în toată Europa, inclusiv în România, neoficial există multe nemulţumiri tacite. Evaziunea fiscală, munca la negru sau încălcarea standardelor de imigrare sunt trei dintre cauzele pentru care investiţiile chineze nu sunt tocmai bine primite.
La doar o zi după o inaugurare cu surle şi trâmbiţe la care a participat şi premierul Emil Boc, cartierul chinezesc (China Town) de la Afumaţi a fost „călcat" de autorităţile de control fiscal. Acestea au aplicat amenzi de 13.000 de euro deoarece comercianţii chinezi nu dădeau bon fiscal. România nu este, de altfel, singura ţară în care investitorii asiatici nu joacă după reguli.
În urmă cu doi ani, compania chineză COVEC câştiga licitaţia pentru construirea unei autostrăzi în Polonia, un proiect de un miliard de dolari. Chinezii au avut câştig de cauză pentru simplul fapt că şi-au asumat un cost de execuţie la doar jumătate din cel bugetat de oficialii polonezi - prin aducerea de forţă de muncă ieftină din China. După ce a finalizat jumătate din construcţie, COVEC s-a retras. Motivaţia oficială: creşterea preţului de materii prime şi materiale. În realitate, practicile investitorilor chinezi încălcau legislaţia muncii şi standardele de imigrare.
Taxe pe hârtie
În aceeaşi ordine de idei, la jumătatea lui mai, Uniunea Europeană a pus o taxă de import (între 4 şi 12%) pentru hârtia de calitate ridicată, adusă din China. Motivul? Producătorii de hârtie primesc subvenţii mascate din partea guvernului, ceea ce produce distorsiuni pe piaţă. Este o premieră europeană în materie de măsuri antidumping care sancţionează produsele subvenţionate mascat.
Beijingul a fost acuzat în repetate rânduri că oferă companiilor taxe reduse pentru utilizarea terenului şi a apei, preţuri mici la energie şi, mai ales, că oferă în mod preferenţ